Bookaholic.ro este un site bunicel. Recunosc că nu îl citesc des, dar în ultimul newsletter am găsit ceva foarte interesant: ”Șapte cărți care m-au torturat – din copilărie până în prezent”. Uite așa mi-am adus aminte de o idee mai veche care îmi zvârcolește (și) ultimul neuron: un top al cărților necitite. Sau al autorilor. Cred că dilema asta m-a oprit. Până acum!
Dacă mă bag la autori, e oarecum ciudat…pe Shakespeare l-am citit mai mult ca poezie, iar în teatru doar ”repovestit” și nici așa complet, iar cu Balzac m-am chinuit deseori, dar nu cred că am reușit vreodată să citesc mai mult de 50 de pagini – pur și simplu nu mi-a plăcut! Pe de altă parte, dacă mă gândesc la scriitorii laureați cu Nobel pentru literatură, cred că n-am citit nici măcar un sfert dintre ei. Sigur, au fost o mulțime de scriitori care ar fi meritat marele premiu, dar nu au avut această șansă … de la Kafka la Sorescu – pe care i-am citit din scoarță în scoarță, inclusiv postume! Plus marii autori ai genului SF, în frunte cu Asimov, pe nedrept ignorați la ”nominalizări” – deși, din cele citite de mine, cred că ar fi meritat MULT mai mult.
Deci nu e bine să fac o listă de autori, ar fi poate prea lungă. Cea a cărților necitite – prea subiectivă. Dar al cărților care m-au torturat…de ce nu?!
Așadar, iată topul cărților care m-au torturat:
1. Așa grăit-a Zarathustra – Nietzsche. M-am apucat de ea prea devreme. Aveam vreo 16 ani și am fost depășit de situație. M-am chinuit cu ea exagerat de mult. Poate pentru că în perioada aia devoram Eliade și Cioran.
2. Vicontele de Bragelonne – Dumas. Am citit de câteva ori Cei trei mușchetari, iar După 20 de ani cred că am citit-o de vreo 20 de ori. Aceasta din urmă mi-a plăcut atât de mult încât Vicontele nu l-am putut citi niciodată cap-coadă.
3. Crimă și Pedeapsă – Dostoievski. Mi-a plăcut atât de mult Frații Karamazov, încât acesta carte nu am putut să o ridic la un nivel comparabil. Mare greșeală!
4. În căutarea timpului pierdut – Proust. Aici chiar a fost timp pierdut. Am încercat-o mult prea de mic. Big mistake!
5. Zorba Grecul – Kazantzakis. Una dintre rare situații în care filmul este atât de bine făcut încât nu am reușit niciodată măcar să deschid cartea. Asta chinuială! În general am considerat generic că filmul este bătut la fund de carte. Ei bine, nu și de această dată, când mi-a plăcut filmul atât de mult, încât cartea a devenit subiect tabu!
6. Taras Bulba – Gogol. Un coleg de liceu mi-a vorbit prin 1990 atât de frumos de această carte, încât spiritul meu rebel a evitat-o la acea vreme. Norocul meu a fost reeditarea la Adevărul în colecția 100 de cărți . Drept urmare am devorat-o abia în 2011.
7. Luntrea lui Caron – Blaga. Cartea asta mi-am luat-o cu aventuri mari. Am dat și ultimul leu ca să o cumpăr, inclusiv banii de bilet de autobuz, numai ca să o cumpăr. A venit controlorul, peripeții mari / chestiii….de fiecare dată când zăresc în bibliotecă această carte îmi amintesc acel moment și gândul îmi zboară aiurea la acele magnifice ”aventuri” din anii de liceu de la începutul anilor 90. Nu știu de ce, dar îmi amintesc inclusiv și cum m-am învoit la profu’ de informatică ca să fiu prezent la lansarea albumului Iris IV la magazinul Muzica 🙂.
summergamestoall 